Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

O alimentar? cu "de toate" din 1981

de Sorin Stoica

Trec anii ?i se vede tot mai distorsionat comunismul. Dar nu mai pu?in dureros. Apar enoria?i ai ceau?ismului de peste tot, aprigi ?i atot?tiutori de?i abia mergeau în picioare în decembrie '89. Mi-e mil? de prostia ?i de naivitatea lor. Atunci tac, nu mai am putere s? dezbat, m? retrag în col?urile lini?tii mele ?i îmi amintesc cu atâta intensitate buc??i din bezna anilor '80 încât r?mân cu sim?urile acolo mult timp dup? ce, fizic, revin în acest aprilie. Auzeam ieri un coleg foarte tân?r spunând c? alimentele din magazinele comuniste erau suficiente dar c? puturo?ii de atunci au r?spândit acum ideea mincinoas? c? lumea acelor ani nu avea ce mânca... ?i mi-am amintit de anii în care se apropia ziua mea de na?tere ?i o rugam pe mama s?-mi fac? extraordinarul ei tort simplu de ciocolat?. Î?i fac, zicea f?r? ezitare, draga de ea, dac? te duci la Alimentar? cu noaptea în cap s? iei ou?, unt, lapte ?i cacao. ?tiam c? era greu de prins un pachet de unt chiar dac? m-a? fi dus la coad? la ora 5, venea unt pu?in iar oamenii st?teau la coad? de pe la 3, a?a c? am avut ideea s? merg s? stau la u?a alimentarei înc? din seara anterioar?. Evident, nu singur. Îmi convingeam prietenii din bloc, fete ?i b?ie?i, s? mergem la coad? ca într-o aventur?, fiind unica ?ans? oficial? de a fi l?sa?i de p?rin?i afar? toat? noaptea. Rar se g?seau p?rin?i care nu-?i l?sau copiii s? se duc? ?i s? vin? acas? cu plasa plin? de bun?t??i. Unii chiar m? felicitau c? avusesem ideea ?i c? reu?isem s? mobilizez ditamai ga?ca. Ne înarmam cu lanterne, c?r?i de joc, ?ig?ri ?i biscui?i "Berceni" ?i nu mult dup? asfin?it ne a?ezam tab?ra în fa?a u?ii alimentarei din cartier. Eram primii, evident. Nu sim?eam urgia întâmpl?rii, gustam criza ca pe o normalitate ?i ne bucuram de aventur?. A cump?ra marf? rar? nu era în topul primelor noastre pl?ceri. Râdeam, fumam ?i râdeam c? tu?eam, râdeam c? luam pedepse când pierdeam la c?r?i ?i râdeam c? nu dormeam, c? nu eram acas?, c? ne f?ceam de cap, chipurile... Trecea noaptea imediat. Primii pensionari ap?reau la coad? pe la 3 ?i se enervau teribil c? le luaser?m fa?a. Ia pleca?i acas?, muco?ilor, c? v-a prins diminea?a la joac? ?i bloca?i u?a alimentarei! Ce zici acolo, nene, nici vorb? de joac?, am venit s? lu?m unt, lapte ?i cacao! Eram vreo 12-14 copii, un num?r enorm pentru cei afla?i la coad? dup? noi având în vedere c? nu se aducea marf? decât pentru o mân? de clien?i... Pe la 5,30 veneau camioanele cu mâncare ?i vedeam pe geam cum se organizau vânz?torii în fa?a u?ii noastre, c? s? fim servi?i direct în strad? ?i s? nu cauz?m îmbulzeal? în?untru, aduceau câteva l?zi cu lapte, o lad? de unt, o stiv? mic? de cofraje de ou? ?i un bax de cacao olandez?, pachete galbene cu o corabie maro pe ele, nu le voi uita niciodat?... La 6 se deschidea u?a iar la 6,15 se termina marfa. Când mergeam noi, copiii, rar mai prindea unt ?i lapte vreun pensionar. Luam aproape tot de?i ni se d?dea cu ?ârâita. Plecam înjura?i de pensionari ?i m?r??luiam mândri spre bloc cu bun?t??i în plase. Seara mâncam tort de ciocolat? ?i hainele înc? ne miroseau a tutun. Ne sclipeau ochii ca marilor aventurieri din c?r?i ?i le povesteam o s?pt?mân? altor copii ce frumos ne distraser?m o noapte întreag? pe bordura din fa?a u?ii unde se d?deau unt, lapte, ou? ?i cacao olandez?. B?, ?i a?i fumat mult?, ne întrebau ?ia, invidio?i. Mult, b?, toat? noaptea!, ne înfoiam noi în pene ?i deja ne planificam o nou? escapad? la Alimentar?, întru stresul pensionarilor din cartier... Habar nu aveam c? peste zeci de ani vom deveni martori ai "bun?st?rii" comuniste.

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro